îmi paște calul
din spinare
iarba asta verde de acasă
ce mă doare
și mă moare
mă moare dorul de coasă
am alergat
să te cuprind
să nu cazi
pradă inocenței
să nu te spargi
să nu te atingi
să mori sortit
demenței
și m-am oprit
la margini de prăpăstii
obosit
și-n chin
și-n plâns
și te-am cuprins
în lacrimi
printre trestii
și te-am cuprins
în vagi tristeți
să nu te-ndepărtezi
să nu te apropii
și e ochiul meu flămând
care mușcă dintr-un gând
mușcă zbor de pasere
peste clipe râncede
putrede de dorul greu
e pământ fără Dumnezeu
unde calcă pasul tău
și miroase a tămâie
părul ăsta de fecioară
când te dai pe la icoană
să-mi săruți crucea din palmă
și mă doare osul tău
când îmi taie Dumnezeu
gândul de păcatul rău
când mă scol din patul gol
de ispită și prihană
cum eram și astă vară
mi-a rămas pielea murdară
când voi smulge
această rădăcină
de mărăcine
din suflet
când voi smulge
această piatră
de inimă
din piept
când voi plânge
această rugăciune
când voi naște
secunda peste pântec
când voi linge
sarea din ochi
când voi bate
cu copita în mormântul tău
când îmi va fi greu
mirosea a copită de cal
călcată pe piatră
clipa aceasta
și mă adulmecau toți zeii
dintr-o dată
trecându-mă
din ochiul stâng al inimii
în mâna dreaptă:
– ești prea inocent ca să fi zbor!
– e prea dureros ca să fie mamă!
– e prea albastru ca să fie capră!
– e prea abstract ca să fie.
– și pentru a fi?
ce galben de soare
ce galben de febre
ce galben de gălbenuș
pe sub gene
ce galben de moarte
ce galben de ceară
ce galben de lut
la subțioară
ce galben de aur
ce galben de grâu
la mine sub brâu
Italiano
English
Français
Deutsch
Português
Română
Русский
Español