Originae

îmi paște calul

din spinare

iarba asta verde de acasă

ce mă doare

și mă moare

mă moare dorul de coasă

am alergat

să te cuprind

să nu cazi

pradă inocenței

să nu te spargi

să nu te atingi

să mori sortit

demenței

și m-am oprit

la margini de prăpăstii

obosit

și-n chin

și-n plâns

și te-am cuprins

în lacrimi

printre trestii

și te-am cuprins

în vagi tristeți

să nu te-ndepărtezi

să nu te apropii

și e ochiul meu flămând

care mușcă dintr-un gând

mușcă zbor de pasere

peste clipe râncede

putrede de dorul greu

e pământ fără Dumnezeu

unde calcă pasul tău

și miroase a tămâie

părul ăsta de fecioară

când te dai pe la icoană

să-mi săruți crucea din palmă

și mă doare osul tău

când îmi taie Dumnezeu

gândul de păcatul rău

când mă scol din patul gol

de ispită și prihană

cum eram și astă vară

mi-a rămas pielea murdară

când voi smulge

această rădăcină

de mărăcine

din suflet

când voi smulge

această piatră

de inimă

din piept

când voi plânge

această rugăciune

când voi naște

secunda peste pântec

când voi linge

sarea din ochi

când voi bate

cu copita în mormântul tău

când îmi va fi greu

mirosea a copită de cal

călcată pe piatră

clipa aceasta

și mă adulmecau toți zeii

dintr-o dată

trecându-mă

din ochiul stâng al inimii

în mâna dreaptă:

– ești prea inocent ca să fi zbor!

– e prea dureros ca să fie mamă!

– e prea albastru ca să fie capră!

– e prea abstract ca să fie.

– și pentru a fi?

ce galben de soare

ce galben de febre

ce galben de gălbenuș

pe sub gene

ce galben de moarte

ce galben de ceară

ce galben de lut

la subțioară

ce galben de aur

ce galben de grâu

la mine sub brâu

și ai căzut

în gând la mine

ochi rotund

pe jumatate

n-ai văzut lumina

care-ți stă

pe pleoape

și te-ai târât

de dorul meu

și te-ai culcat

pe patul greu

de moarte